Anglia a gustat deja din viața de după Adil Rashid în seria de la sfârșitul verii împotriva Sri Lankăi. Și, surprinzător, având în vedere cât de mult a fost tratată retragerea lui Rashid ca o catastrofă, viața a mers mai departe, iar Anglia a câștigat seria.
Nu este vorba despre a minimaliza rolul vital pe care Rashid l-a jucat pentru Anglia în ultimul deceniu, și nici despre faptul că retragerea lui, atunci când va veni, nu va fi o problemă. Niciun jucător nu a luat mai multe wickets pentru Anglia în T20I decât Rashid, iar el se apropie rapid de recordul lui Jimmy Anderson din formatul de 50 de overs. Cu 153 de meciuri de T20I, următorul spinner cu cea mai mare experiență din atacul Angliei, după Rashid, este Liam Dawson, cu 39 de meciuri.
Anglia s-a bazat în mare parte pe pacerii săi în seria de ODI în care Rashid a lipsit, iar el însuși a aruncat doar șapte overs în seria de trei meciuri de T20I. Punctul luminos a fost faptul că Will Jacks a devenit al șaptelea spinner englez care a realizat un five-for în ODI, ceva ce Rashid a reușit de două ori.
Lipsa succesorilor
Îngrijorarea generală legată de viața după Rashid provine din lipsa unor spinneri de tip leg-spin specializați care să vină din urmă. De aceea s-a pus atât de mult preț pe Rehan Ahmed încă de când era adolescent, deși nu există suficiente dovezi care să justifice această încredere. Împotriva Sri Lankăi, Rehan a avut prima șansă reală să demonstreze că este pe deplin îndreptățit să fie succesorul lui Rashid. În schimb, el a evidențiat cât de diferite vor trebui să arate echipele engleze de jocuri albe fără Rashid, fără sursa aceea sigură și omniprezentă de overs și wickets.
Cuvântul-cheie este „diferit”. Modul de lucru al lui Rashid este diferit de cel al majorității celorlalți leg-spinneri din cricketul internațional de astăzi. În Cupa Mondială de T20 de anul acesta, Rashid a aruncat mai multe livrări sub 80 km/h decât orice alt spinner. A aruncat, de asemenea, mai plin decât oricare dintre colegii săi, ceea ce îi permite să obțină acea caracteristică dip târziu, care îi face pe bataci să ezite. Iar dacă dip-ul târziu nu te prinde, o livrare mai rapidă, coborâtă brusc, o va face. Cel mai important, niciun spinner din turneu nu a luat mai multe wickets cu o medie economică mai mică.
În comparație cu ceilalți spinneri ai Angliei, nu doar că nu există niciunul cu calitatea lui Rashid, dar nu există nici unul care să arunce într-un mod comparabil cu el. Rehan aruncă semnificativ mai rapid decât Rashid și nu generează același dip. „Majoritatea leg-spinnerilor din lume, în ultimii șase-șapte ani, au avut succes făcând exact opusul [a ceea ce face Rashid], aruncând mai rapid, pe linia stâlpilor”, a spus Rehan mai devreme în acest an. „Dar ca el să facă asta [să arunce lent] și să fie atât de curajos și să reușească aproape întotdeauna, este incredibil.”
Un drum diferit și vârsta
O parte din individualitatea lui Rashid a fost protejată de drumul diferit pe care l-a parcurs în comparație cu alți leggies care și-au câștigat existența aruncând mister spin prin lume. În schimb, Rashid a jucat relativ puțin cricket de francize T20. În ultimul an, aparițiile sale în afara Angliei s-au limitat la The Hundred și la o perioadă de trei săptămâni în ILT20, într-o pauză din calendarul de jocuri albe al Angliei, în timpul Ashes. Poate că, la 38 de ani, cricketul limitat pe care îl joacă în afara angajamentelor internaționale i-a permis să continue să joace pe măsură ce se apropie de cea de-a 40-a aniversare.
De asemenea, reperele de vârstă nu tind să fie limite bruște pentru spinneri, așa cum sunt în alte specialități. La 47 de ani, Imran Tahir continuă să fie un cumpărat regulat la licitațiile francizelor. Mohammad Nabi continuă să joace pentru Afganistan la 41 de ani, iar Sikandar Raza și-a petrecut a 40-a aniversare în fruntea clasamentului ICC pentru all-rounderi de T20I, în aprilie trecut. Deși sfârșitul ciclului Cupei Mondiale 2023-27 a adăugat, într-un fel, urgență planificării succesiunii lui Rashid, nu este exclus ca el să ia încă wickets pentru Anglia la Cupa Mondială din 2031.
Odată cu vârsta și maturitatea vin și beneficiile pe care tinerii spinneri ai Angliei le atinge greu, fiind prea des lăsați deoparte în perioada de început a vârstei de 20 de ani. Într-un interviu acordat Cricinfo mai devreme în acest an, Rashid a declarat: „La vârsta asta știi că uneori lucrurile merg în favoarea ta, iar alteori nu. Cred că gândești și mai limpede despre cum să te adaptezi la o situație și la ce este necesar în acest moment, pe acest teren. Toate acestea apar lucruri pe care s-ar putea să nu le știi când ești mai tânăr.”
Răspunsul deja găsit
Într-un fel, totuși, Anglia și-a găsit deja răspunsul la ceea ce urmează.
În absența spinnerilor din toate formatele, all-rounderii de spin au umplut golurile Angliei și și-au asumat un rol extins cu mingea. Niciun bowler nu a aruncat mai multe overs pentru Anglia în ODI în acest an decât Will Jacks. All-rounderul de bataie James Coles a fost inclus în lotul Angliei pentru ODI pentru turneul tri-seriei din Pakistan, în timp ce Mason Crane a așteptat nouă ani pentru o reconvocare, ceea ce a coincis cu un sezon intern remarcabil cu bâta. Atracția exercitată de Rehan s-a concentrat în jurul presupusei sale versatilități, ceea ce înseamnă că a deschis de două ori bataia pentru Anglia în ODI.
Nimic nu arată mai bine cât de excepțională este calitatea și longevitatea lui Rashid decât efortul Angliei de a-l înlocui și cât de devreme au început căutarea. Totuși, nu există laudă mai mare decât aceasta: atunci când Rashid va decide, în cele din urmă, să se retragă, Anglia va fi nevoită să își regândească complet modul în care joacă cricket în formatele albe.
